|
Politica tribalizată în era comunicării
Vasile Sebastian Dâncu nu este un sociolog în sensul profesional rutinat al termenului, pentru că nu este cantitativist, nu este un filosof, pentru că, subscriind unuia dintre maeştrii săi, Bourdieu, nu este intelectualist, nu este un jurnalist, pentru că, deşi participă, nu vrea să se piardă în cotidian. El a reuşit în schimb să fie, mai mult decât noi, ceilalţi, ceea ce Ion Aluaş, subtilul, marele nostru profesor era. Dintre noi toţi, Vasile Sebastian Dâncu a învăţat cel mai bine lecţia lui Ion Aluaş. Mie mi-a trebuit mai mult timp să înţeleg că exigenţa marelui nostru profesor mergea simultan şi paradoxal atât în direcţia gândirii critice – realistă, logică, verticală –, cât şi a gândirii laterale, creative, poetice. Peste toate, după cum se vede din textele şi cărţile publicate, Vasile Sebastian Dâncu adaugă însă o calitate deosebită: aceea de a-şi comunica bine şi cu uşurinţă ideile (ceea ce explică şi succesul lui în cariera politică).
|
|
