Apel pentru articole în domeniul asistenţei sociale clinice

Asistenţa socială clinică se referă la punerea în aplicare în mod profesionist a teoriei şi metodologiei de asistenţă socială în diagnosticul, tratamentul şi prevenirea disfuncţiilor, dizabilităţilor şi tulburărilor psihosociale ale persoanelor, cuplurilor, familiilor şi grupurilor de persoane. Asistenţa socială clinică are ca misiune bunăstarea mintală, emoţională şi socială a indivizilor, familiilor si grupurilor. Ea situează în centrul preocupărilor sale îmbunătăţirea relaţiilor dintre indivizi şi mediul înconjurător, folosind pentru aceasta resurse terapeutice de o mare varietate.

Asistenţii sociali clinicieni răspund nevoilor persoanelor care recurg la, sau sunt deservite prin serviciile sociale: în centre familiale, în adăposturi, în centre de recuperare a persoanelor dependente, centre pentru vârstnici, în şcoli, în spitale, în centre de sănătate mintală şi de reabilitare psihosocială de orice fel, publice sau private. Conform standardelor profesionale din SUA1 (2005), asistentul social clinician este cel care lucrează în mod nemijlocit pentru a stabili diagnosticul şi a elabora planul de intervenţie pentru beneficiari cu tulburări psihice şi comportamentale, boli cronice sau dizabilităţi, traume, dificultăţi de adaptare de orice fel. Tot el este cel care pune în aplicare tehnici şi proceduri de modificare a comportamentului persoanelor asistate. Pornind de la marea varietate de intervenţii care par eficiente, profesionistul are posibilitatea şi rolul de a alege modalitatea de intervenţie pe care o recomandă/aplică clienţilor lor. Această opţiune exprimă expertiza clinică a practicianului şi se face atât pe baza cunoaşterii metodei terapeutice, cât şi a caracteristicilor clienţilor.

Printre metodele folosite în asistenţa socială clinică consilierea ocupă un loc important. Pentru Barker (2003)2, consilierea în asistenţa socială înseamnă ghidarea indivizilor, familiilor, cuplurilor, grupurilor şi comunităţilor astfel ca să-şi lămurească alternativele, să-şi formuleze scopurile şi să-şi adune informaţiile de care au nevoie. Psihoterapia poate face şi ea parte din intervenţia folosită de asistenţii sociali clinicieni, dacă relaţia psihoterapeutică dintre asistent social şi beneficiar presupune realizarea unui contract de ameliorare sau de rezolvare a simptomatologiei psihice care blochează sau îngreunează adaptarea socială a persoanelor. Dintre orientările terapeutice mai des utilizate în serviciile de asistenţă socială se recurge adesea la terapiile familiale, terapiile psihosociale, cele cognitiv-comportamentale şi cele de grup. În privinţa metodelor şi tehnicilor de intervenţie, cerinţa majoră faţă de ele este similară ca în medicină, de a fi aplicate în practică doar cele pentru care s-au strâns suficiente dovezi privind efectul lor terapeutic.

Nr. 2 pe 2010 al Revistei de asistenţă socială îşi propune să adune articole care prezintă profesioniştilor din România aspecte caracteristice ale variatelor activităţi de asistenţă socială clinică. In articolele dvs. din acest număr vă invităm să descrieţi ppecte caracteristice de sănătate mintală (nevoi, factori de risc, resurse) ale categoriilor de persoane din serviciile sociale de care vă ocupaţi. De asemenea, aşteptăm articole care să prezinte activităţi sistematice de îmbunătăţire a sănătăţii mintale a persoanelor asistate în reţeaua de asistenţă socială. Pentru ilustrarea asistenţei sociale clinice, dorim să prezentăm metode de modificare a comportamentului beneficiarilor de asistenţă socială: persoane dependente de substanţe, copii, tineri şi adulţi cu tulburări de comportament, persoane cu un comportament delincvent, persoane de orice vârstă care au fost victime ale violenţei, sau au suferit altfel de traume, persoane cu tulburări mintale sau cu dizabilităţi de orice fel. Dorim sa adunăm articole care vor concretiza modele de intervenţie de diferite orientări teoretice: centrarea pe sarcina, centrarea pe soluţii, rezolvarea de probleme, terapia familiei, terapia tranzacţională, terapia sistemică, medierea, terapia cognitiv-comportamentala, terapia raţional-emoţională etc. Lucrările publicate vor putea descrie modalităţile de evaluare ale efectelor intervenţiei şi aduce date şi argumente pentru descrierea efectelor acestora asupra clienţilor. Vom publica studii de caz care pun în evidenţă diferenţele din comportamentul beneficiarilor înainte şi după intervenţie, precum şi cercetări care arată diferenţe între grupurile ţintă şi grupurile de control.


Data limită de primire articole: 1 martie 2010